Sercaia, mai demult Serpeni, Sarcaia (în dialectul sasesc Schirkojen, Širken'en, în germana Schirkanyen, Schirkengen, Scharken, în maghiara Sárkány, în latina Sarcam) este o localitate în judetul Brasov, Transilvania, România.
În cadrul planului de dezvoltare durabila a judetului Brasov,
comuna Sercaia face parte din Microregiunea Dumbrava Narciselor, alaturi
de comunele Comana, Parau, Sinca Noua, Sinca si Mândra, scopul
fiind promovarea regiunii si dezvoltarea de proiecte comune.
Date geografice
Comuna Sercaia este încadrata geografic, în Tara Fagarasului.
Localitatea Sercaia este situata pe soseaua nationala DN1 (E68), între
Brasov si Sibiu, la circa 14 kilometri, spre est de municipiul Fagaras
si la circa 56 de kilometri, spre vest de municipiul Brasov. Sercaia
este punctul terminus al drumului national DN73A, care face legatura
între localitatile Predeal si Sercaia. Drumul national DN1J leaga
Sercaia de drumul european E60 (DN13), la Hoghiz.
Sercaia este traversata de râul care poarta denumirea de râul
Sercaia.
Localitatile învecinate sunt: Persani, spre est, Vad spre sud,
Mândra spre vest, Halmeag, spre nord-vest, Parau, spre nord-est.
Datorita legaturilor sale istorice, Sercaia a fost deseori considerata
ca una dintre cele 15 cetati ale Tarii Bârsei.
Sercaia este mentionata pentru prima data într-un document emis
de Papa Grigore al IX-lea, în 1235, cu numele de „Sarcam”.
În 1372, comuna e mentionata ca „oppidum Scherkkegen”
(târgusorul Sercaia). Printr-un document din 10 iunie 1417, Mircea
cel Batrân a daruit satul Sercaia familiilor Borcea si Calian
din Vad, cu specificarea unor parti de hotar a caror toponimie se mentine
si astazi. În 1429, localitatea e mentionata ca „Sorkingen”.
Atunci se vorbeste pentru prima data despre biserica localitatii. Pe
harta lui Johannes Honterus, publicata în 1532 la Basel, localitatea
este numita „Schyrkengin”.
Stema istorica
În general, este acceptat faptul ca în Sercaia, a existat
o veche manastire, amintirea acesteia perpetuându-se în
câteva toponime din localitate: Montschebicher Wiech (drumul calugarilor),
Montschenauer Hill (dealul calugarilor) etc.
Demografie
Localitatea si-a schimbat deseori demografia datorita migratiilor (1780
în Tara Româneasca, 1907 si 1920 în SUA), razboaielor
sau deportarilor (1945 în URSS).
În anul 1510, în Sercaia erau 35 de latifundiari, în
1900, 896 sasi, iar în 1944, 821 de suflete. Astazi în Sercaia
se afla 3.068 locuitori.
În privinta populatiei românesti, aceasta nu a fost admisa
sa locuiasca decât „Peste Vale” sau „În Români”,
în partea satului unde se afla în prezent Biserica greco-catolica,
în partea de Nord-Vest a localitatii. În partea centrala
a satului, unde se afla Biserica saseasca, sau unde sunt situate Biserica
ortodoxa, ori Primaria, românii au fost admisi sa locuiasca foarte
târziu.
În anul 1733, când Episcopul român unit Ioan Inocentiu
Micu Klein a dispus organizarea unui recensamânt (unei conscriptiuni),
în Sercaia au fost recenzate un numar de 25 de familii românesti,
adica în jur de 125 de persoane (comparativ, Vadul avea 73 de
familii, adica vreo 365 de locuitori, iar Halmeagul avea 28 de familii
românesti, adica un numar de vreo 140 de români). În
localitatea Sercaia, la acea data, nu existau lacasuri de cult sau preoti
ai vreunei religii românesti, cea mai apropiata biserica româneasca
se afla la Vad (la circa 5 kilometri distanta), unde erau recenzati
doi preoti uniti (greco-catolici): în ortografie ungureasca: Iuon
si Sztán (Stan) .
În anul 1927, s-a organizat un recensamânt al populatiei
în România. La Sercaia, cu acea ocazie, au fost recenzate
624 de familii, cu 1874 de persoane, între care 288 de familii
românesti, cu 784 de persoane, 300 de familii de sasi, cu 888
de persoane, 34 d familii de unguri, cu 191 de persoane, precum si 4
familii de alte nationalitati, cu 11 de persoane.